Interesul naţional al lui Gabriel Oprea, un mort frumos cu ochii vii

http://adevarul.ro/news/politica/interesul-national-gabriel-oprea-mort-frumos-ochii-vii-1_55c47e37f5eaafab2c557238/index.html

Cu începere de luni, 3 august, PSD nu mai dă nici cel mai mic semn de viaţă. Pare dispărut. S-a ascuns din văzul public, toropit de căldură, de oboseală şi de bătrâneţe. Dacă nu cumva, Doamne fereşte!, a luat în totalitate calea exilului.Cel mai mare partid al ţării, principalul partid de guvernământ, formaţiunea politică ce şi-a mai dovedit încă o dată forţa şi înţelepciunea, ieşind întărită din disputele legate de viitor şi de lupta pentru succesiunea la conducerea sa după demisia lui Victor Ponta, ş.a.m.d.– vă las pe dumneavoastră, stimaţi cititori, să adăugaţi şi alte prefabricate propagandistice evident lipsite de orice imaginaţie- pare să nu mai existe. Fostul lider, dl.Victor Ponta, este în vacanţă la Miami, loc de unde se războieşte în mediul virtual cu jurnaliştii  agenţi Robert Turcescu şi Dan Tăpălagă, iar noul lider, oficial interimar, dar cu conduită de şef ales pe viaţă, dl. Liviu Dragnea, a plecat şi el în concediu. Dl. Dragnea a ales, din câte se pare, Brazilia, ţară în care gura lumii spune că ar fi izbutit să îşi achiziţioneze din micile-i economii şi din banii ce i-au mai rămas după construirea impresionantului complex rezidenţial din Teleorman, o căsută. Ambii se odihnesc, dar mai ales se pregătesc sufleteşte pentru întâlnirile cu justiţia, întâlniri programate pentru începutul toamnei. Încercări defel uşoare şi nicidecum cu final previzibil.  Nu mai ştim nimic nici despre doamna Rovana Plumb şi nici despre dl. Marian Oprişan. Tot la fel cum nu mai avem nici o veste de la dl. Valeriu Zgonea, epuizat şi el după efortul pe care l-a presupus neaşteptata lui ieşire în presa internaţională. Cu atât mai puţin de la oricum discretul şi cvasi-inexistentul domn Andrei Dolineaschi, secretarul general al partidului. Prea multe nu ştim nici despre liderii Opoziţiei. Cei care ar trebui să preia în toamnă guvernarea garantând  astfel salvarea ţării de pericolul de a deveni o a doua Grecie, aşa după cum ne-au asigurat glasurile reunite ale mereu bine informaţilor jurnalişti Rareş Bogdan şi Robert Turcescu. Doamna Alina Gorghiu mai postează din când în când câte ceva pe facebook şi cam atât, iar dl. Vasile  Blaga profită de concediu spre a-şi reveni moral din şocul produs de faptele cu puternică încărcătură penală ale ginerelui domniei-sale. Care doar printr-o simplă coincidenţă şi-a sporit cifra de afaceri în vremea când prea cinstitul tată socru era ministru de Interne. Numai viitorul premier, dl. Cătălin Predoiu, se mai face că lucrează, învârtind neputincios hârtii din conţinutul cărora nu dă semne că ar înţelege mare lucru, în cursul unor anoste apariţii la posturile de televiziune prietene- Realitatea tv şi TVR. Singurul lider politic activ, chiar hiperactiv,  pe care îl mai are România în aceste toropitoare zile de august e generalul Gabriel Oprea. Omul trei în unul. Dacă nu cumva chiar patru în unul. Preşedinte al UNPR, vicepremier, premier interimar, ministru de interne. La fel de eficient în toate aceste calităţi şi demnităţi. Dar mai cu seamă expert în elaborarea unor strategii politice şi combinaţii de tot felul care par să îi iasă de minune astfel încât, în momentul în care viaţa politică românească îşi va recăpăta pulsul normal, el şi partidul pe care îl păstoreşte să fie marii arbitri. El, Gabriel Oprea şi el, UNPR, partidul întărit numeric după fuziunea prin absorbţie cu PDDD şi intelectual după ce în rândurile sale au intrat dl. Ilie Năstase şi doamnele Liliana Mincă şi Brigitte Sfăt, vor fi cei în faţa cărora la toamnă vor face sluj atât PSD cât şi noul PNL. Căci de umorile şi hatârârile d-lui Oprea va depinde ce se va întâmpla cu guvernarea. În mâinile cui se va afla. Precum sultanii de odinioară, mereu doritori să crească birurile ce trebuie să le fie plătite de domnitori, fie ei pământeni ori fanarioţi, dl. Oprea va cere să-i fie îndeplinite noi şi noi hatâruri. Toate plătite din bugetul ţării. Hatâruri al căror rost e acela de a-şi satisface prin ele măcar o parte din electorat. Angajându-se astfel cheltuieli foarte mari pentru anii ce vin.  Iar cum lozinca interesului naţional dă semne a-i purta noroc d-lui Gabriel Oprea, fiabilitatea ei va mai fi o dată testată în jocul de-a şoarecele şi pisica început de UNPR cu PSD încă de la începutul verii. Joc ce a dobândit noi valenţe, desigur nu întâmplător, chiar în această săptămâna. Când dl. Oprea a uitat ca prin  farmec ce a promis şi ce a votat şi are o nouă viziune, mult mai nuanţată, asupra Codului fiscal ce va fi redezbătut în Parlament la sfârşitul lunii în curs. O nuanţare pe care nu trebuie să fii din cale afară de inteligent spre a o interpreta drept semnalul că UNPR şi-a cam făcut bagajele. Nu, nu pentru plecarea în vacanţă, el rămâne mereu şi credincios pe baricade, ci pentru schimbarea bărcii guvernării.  Nu cu barca opoziţiei, ci cu cea a unei alte guvernări. În care el, UNPR-ul va fi, fără doar şi poate, garantul continuităţii, raţiunii şi, desigur, al neobositei veghi la căpătâiul aceluiaşi interes naţional. Un mort frumos cu ochii vii. Căruia pretenţiile mereu în creştere ale generalului nu îi vor lăsa nici măcar banii necesari îngropăciunii creştineşti.

Pensatul Rareș Bogdan are erecții și orgasme repetate post factum

MOTO :

Unde e Băsescu ? Luați-l de pe mine că îl omor.

 Ieri seară în studiourile Realitatea tv Băsescu a șters pe jos cu cei care se credeau înainte de începerea emisiunii un eficient pluton de execuție care îl va linșa pe Băsescu în direct , la oră de maximă audiență - detalii AICI. După ce aseară a fost făcut muci m conform zicalei „după război mulți viteji se arată” Pensatul Rareș Bogdan contraatacă ”vijelios” cu săbiuța sa de carton. În opinia celor de la PS NEWS   Rareș Bogdan îl desființează pe Băsescu după ”măcelul” de la Realitatea TV. Noi replici tăioase pentru fostul Președinte dar de fapt sărmanul neterminat nu a făcut decît să își lingă rănile și lacrimile amestecate cu muci.

De la Cotroceni la Deveselu

Tradiţii vechi şi noi

Nu ştiu cum se întâmplă, dar periodic la conducerea Românie apar lideri care fac ceea ce consideră ei că trebuie să facă cu soarta ţării, fără a consulta populaţia, fără a organiza referendumuri, fără a se întreba măcar ce urmări vor avea faptele sau orientările lor. Şi ca lucrurile să fie clare, îşi trag pe ochi o pereche de ochelari de cal, îşi astupă urechile, pun comutatorul pe nesimţire şi aruncă ţara în prăpastie în timp ce ei privesc din seifurile băncilor împrăştiate prin paradisuri fiscale cum dispare o naţiune. 

Cu asta ne-am procopsit şi asta a fost strategia clasei politice, a şefilor de stat şi de guverne în ultimii 25 de ani, a parlamentarilor, şefilor de partide, care au schimbat şi format alianţe în care singurul scop era ciolanul, nu interesul naţional. Numai aşa au putut să apară alianţe contra naturii, de stânga-dreapta, numai aşa cel mai naţionalist partid din România a fost în permanenţă la putere, cu o pauză de doar câteva luni, numai aşa iredentismul a atins cote neatinse nici pe vremea hortiştilor, numai aşa pământurile transilvane au ajuns să fie „redate” ilegal urmaşilor grofilor, cei care le luaseră trăgând români pe roată. Numai aşa un partid liberal şi-a negat propria doctrină şi denumire, ieşind din rândul partidelor liberale europene pentru a bate palma de dragul sprijinului electoral cu partide”populare” cu care nu avea nici o tangenţă de nici un fel.

Binefaceri euro-atlantice

Toate astea s-au întâmplat şi se întâmplă sub numele democraţiei, fluturând steagul aderării la marea civilizaţie Euro-Atlantică, civilizaţie care de fapt reprezintă dorinţa câtorva naţiuni şi cercuri financiare şi politice de a conduce şi subjuga economiile altor ţări, de a le folosi materiile prime, de a le şterge identitatea cultural istorică, de a le anihila puterea de ripostă şi chiar dorinţa de a mai reacţiona cumva la ceea ce li se întâmplă. Asta s-a întâmplat cu România în ultimii 25 de ani, asta se va întâmpla cu Ucraina pentru că există forţe, interese care doresc să stăpânească şi ceea ce nimeni nu a putut stăpâni până acum.

România a ales acum 25 de ani, dar nu întâmplător, ci printr-o lovitură de stat impusă, organizată, sprijinită, finanţată şi dirijată de afară, la fel ca şi cea din Ucraina, unde SUA au cheltuit deja 5 miliarde de dolari, calea europeană, aderarea la NATO, sperând că va primi numai lapte şi miere, că va prospera, că se va privatiza, îmbogăţi, şi va avea o viaţă cum vedeau românii în filmele americane. Mulţi nu ştiau că filmele americane erau şi ele tot o formă a propagandei de care se săturaseră. Singurele filme care reprezentau America aşa cum era ea, erau cele în care albii exterminau pieile roşii şi văcarii se întreceau care scoate pistolul mai repede. Apoi au apărut filmele în care americanii împuşcau vietnamezi, apoi coreeni, apoi irakieni, afgani şi în curând iranieni, poate iarăşi coreeni. Au urmat filmele cu uciderea lui Bau- Bau numit când Sadam, când Milosevici, când Osama, când Arafat, când pur si simplu „terorişti” deşi tocmai ei erau cei care îi crescuseră, instruiseră, echipaseră, dotaseră, finanţaseră.

De câtva timp, americanii încearcă să facă scenarii în care vor împuşca ruşi, deocamdată ne sunt prezentate clipuri promoţionale cu ucrainieni care încearcă să omoare ruşi şi viceversa. Că este aşa, o spun atâţia politicieni şi chiar generali sau simpli membri ai armatei americane care refuză să mai tacă „Russia didn’t start this conflict. The United States in tandem with some European nations did. The goal of the United States, regardless of what the government and the talking heads in the media tell you, is to bring the Ukraine into the Western fold, have the IMF and the World Bank come in and rape this nation by making loans that they can never repay. This is how the Western System works. Once the Ukraine is obligated to the west they will effectively be a satellite nation of the West. In fact, this is already happening. One can imagine what will happen once the Western Nations have a firm foothold in the Ukraine. The next step would be to make Ukraine a “partner” in NATO. The country would be drawn into the European Union and the west would have a militarized presence on the border of Russia. This is the goal of the EU and NATO.” Sunt vorbele lui Timothy Gatto, fost preşedinte al Partidului Liberal din SUA. Într-un articol, intitulat “Ashamed to be an american?” acesta arată cât de poate de decent, indecenţa politicii SUA.

Parteneriat sau subordonare?

Departe de mine de a spune că cea rusească este adiere de primăvară, dar deocamdată pentru mine şi pentru români, ne aflăm din ce în ce mai evident şi mai total sub ordinele celei americane. Serviciile secrete sunt efectiv subordonate celor americane, SRI –ul aproape că nu mai urmăreşte pe nimeni dacă nu are acordul colegilor de peste ocean, ambasada americană cheamă la ordin comisiile juridice parlamentare, candidaţii la preşedinţie fac vizite de confirmare la Washington înainte de alegeri, tot ce se întâmpla în anii 45-56 cu fratele rus, se întâmplă acuma cu partenerul american. Românii, românismul nu mai au nici un cuvânt, totul se stabileşte în afara graniţelor, şi asta numai şi numai pentru că la conducerea ţării au ajuns trădători de ţară care de dragul deţinerii puterii vând tot. Pământul e vândut, econimia este sub pământul vândut, armata se laudă cu performanţele purtate în teatrele de operaţii externe în timp ce se plânge că nu mai are cu ce să îşi monitorizeze şi asigure spaţiul aerian propriu, iar banca mondială aşteaptă scadenţele pentru împrumuturile făcute cu inconştienţă de conducători care de dragul scaunului au acceptat orice condiţii. Îmi amintesc că fostul reprezentant al FMI la Bucureşti, mister Jeffrey Franks, la finalul misiunii în România avea pantofii găuriţi de câte bătute făcuse pe la agapele PDL cu frumoasele românce.

La alţii se poate

În alte ţări, care ca şi noi au crezut iniţial că Europa unită înseamnă bunăstare şi respect, cooperare şi consens, dar au realizat că globalizarea înseamnă dispariţia statului de drept, unii lideri, premieri, preşedinţi de stat, grupuri politice, au început şi unii chiar reuşit să pună capăt hegemoniei grupurilor de interese transnaţionale. Islanda a anunţat că îşi retrage candidatura pentru aderarea la UE, după ce oamenii au protestat împotriva politicilor bancare, Anglia pune condiţii de orgoliu pentru a rămâne în UE, Grecia s-a lămurit şi nu mai vrea, ca şi Ungaria, să plătească datorii înrobitoare, FMI pierde teren, condiţiile acordurilor cu ţările care se împrumută sunt criminale, practic transformă ţările în posesiuni în stare de sclavie economico-financiară.

SUA şi FMI în pericol

Ca o contramăsură, de altfel propusă de mult de către “ Geniul Carpaţilor” , care cu cele patru clase ale lui a văzut sau acceptat o viziune pe care alţii i-au reproşat-o cu vârf şi îndesat, a apărut o nouă bancă mondială, dar orientată sau susţinută pe partea cealală a lumii, Asian Infrastructure Investment Bank, care se vrea o contramăsură la hegemonia din ce în ce mai agresivă şi mai nemiloasă a FMI şi băncilor iudeo-americane. Spre disperarea americanilor care se văd ameninţaţi nu numai politic, dar şi financiar, adică acolo unde doare cel mai tare, la această nouă bancă au aderat deja China, India, Indonesia, Bangladesh, Brunei, Cambodgia, Jordan, Kazakhstan, Kyrgyzstan Kuwait, Egipt, Laos, Maldive, Malaysia, Australia, Mongolia, Myanmar, Nepal, Noua Zealandă, Oman, Pakistan, Filipine, Qatar, Arabia Saudită, Singapore, Sri Lanka, Tajikistan, Uzbekistan, Thailanda, Vietnam, Corea de Sud, Brazilia, Rusia, Africa de Sud, Georgia, dar şi Olanda, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania Italia, Anglia, Luxembourg, Elveţia, Austria, Turcia şi Suedia, adică ţări din sfera de influeţă Nord -Atlantică, unele partenere de nădejde ale SUA. Iată că în timp ce SUA încearcă să pătrundă politic şi militar în Rusia dând foc Ucrainei şi construindu-şi baze şi comandamente în ţări cu conducători de paie, Rusia şi China o torpilează mult mai paşnic, dar şi mai eficace, pentru că totul începe şi se sfârşeşte financiar. Acest acord vine să întregească eforturile BRICS care era o altă palmă dată încercărilor tot mai agresive ale SUA de a controla tot. Când vor învăţa aceştia că nimeni nu a putut până în prezent să subjuge toată lumea, nici măcar recent celebratul Iisus Hristos ai cărui slujitori au încercat în 2000 de ani prin războaie, propagandă, învăţături, biblii şi evanghelii să conducă lumea? Când vor învăţa cei care se cred buricul pământului, că cel care ridică sabia de sabie va pieri şi că fiecare pasăre pe limba ei piere?

România în pericol

Dar când vor învaţa conducătorii României că nu obedienţa şi supunerea oarbă este soluţia propăşirii unei ţări, că nu împrumuturile duc la dezvoltare mai ales în condiţiile în care corupţia îşi cere drepturile ei, că nu soldaţii altei ţări îţi vor apăra pământul? Când vor înţelege conducătorii României că nici o ţară nu este liberă atâta vreme cât are soldaţi străini pe teritoriul ei, că aceştia chiar dacă te-ar putea apăra de alţi duşmani nu te apără de ei înşişi, că odată făcut pactul cu diavolul, nu mai poţi scăpa din Iad, că o economie comandată, direcţionată de alţii nu va prospera ci va fi subordonată intereselor celor care o dirijează? Alte ţări au înţeles asta, preşedintele Cehiei a avut puterea să închidă nu numai poarta castelului ci şi gura ambasadorului american care a crezut că este în România şi a încercat să dicteze politica externă a Cehiei. În alte părţi se poate, la noi şi portarul de la ambasada americană are mai multă influenţă decât şeful Senatului.

Restaurante Ras Putin în România 

Dar ca să nu spună iubiţii noştri conducători că alianţele cu Ruşii sunt făcute de trădători, şi că interesul nostru este să fim lipiţi de americani, hai să vedem ce fac americanii şi ce interese au. Nu o să mă leg de interesele americane în zăcămintele din Ucraina şi de politica de stat transformată în politică de familie sau invers, prin familia vicelui Cheney. Nu, acesta este un lucru minor. Să vedem cui vinde compania americană Mc Donnald afacerile sale din România. Ei bine, să nu vă surprindă dacă veţi afla că ura americanilor faţă de ruşi este atât de mare încât au decis să le ia banii şi în timp ce preşedinţii şi premierii României cer sancţiuni peste sancţiuni împotriva lui Putin şi a Rusiei, împinşi de partenerul strategic care nu ştie ce să mai facă să îi facă pe ruşi să ne dea peste nas şi să provoace un conflict cât de mic între ruşi şi români, în timp ce aceiaşi parteneri cer Franţei să nu îşi onoreze contractul cu Mistral, de dragul lor, ei, americanii, îşi dau firmele cele mai reprezentative, cu tradiţii de secole, pe mâna ruşilor, pentru că nu e aşa, duşman-duşman dar rubla nu are miros şi orice ban este binevenit în teşchereaua unchiului Sam. Deci în curând pe ecran lat şi în 4 D, imaginea bărbosului de la Mc Donnald va fi înlocuită cu ea a lui Ras Putin. Bineînţeles, românii nu vor şti dacă banii lor merg la Washington sau la Moskova, pentru că vânzarea se face în sistem franciză, dar americanii vor şti şi asta nu îi deranjează de loc, bisnisul e bisnis, fuck the romanians, ei să plătească, că de asta sunt buni.

Politica, ca politica se întinde…

Uite aşa se face politica la nivel macro şi se menţin scaunele unor preşedinţi de talie micro. Să nu faci ce spune americanul, să faci ce face americanul ar fi noul slogan pe care ar trebui să îl înveţe românii de la Cotroceni la Deveselu. Apropo de Deveselu, acum exact un an, pe când sărbătoream cu bucurie 10 ani de apartenenţă NATO, spuneam într-un articol că “Scutul Antirachetă de la Deveselu, departe de a oferi protecție este mai degrabă un obiectiv al loviturilor strategice ale potențialului inamic, căci este prea aproape de noi pentru a avea timpul fizic necesar unei riposte care să protejeze România, dar poate ajuta celelalte țări care sunt mai departe. Deci scutul vine în ajutorul altor state, nouă ne aduce numai potențiale atentate și acte ostile.” Am fost poate taxat de unii, considerat pesimist sau anti-occidental de alţii, pro-rus de cei mai pro-americani români şi contrazis de toţi cei care credeau că scutul ne va aduce ce credeau că ne va aduce şi intrarea în UE sau NATO. O spusese mai tranşant decât mine chiar ambasadorul rus Malghinov, dar degeaba: “Nici un politician responsabil al ţării sale, fie că este preşedintele României, preşedintele Federaţiei Rusiei sau preşedintele SUA nu va urma o linie politică, care în perspectivă va pune sub ameninţare siguranţa statului său (…) Atunci când suntem puşi în faţa faptului că savanţii, strategii militari fac calcule şi spun că scutul va reprezenta o ameninţare la adresa forţelor strategice ale Rusiei, trebuie să restabilim această paritate, acest echilibru”. Încercând parcă să convingă lumea că nimeni nu este ca noi, conducerea România continuă să întârâte, să zgândăre, să vadă cât de lung este lanţul ursului şi pompează, contrar intereselor naţionale, dar acoperind interesele partenerului strategic, noi provocări, promovând legi care să dea liber bocancilor americani în România. Bineînţeles că aceiaşi ruşi nu pot sta pasivi văzând cum România face jocul celor care pun foc peste tot pentru a-şi putea trimite apoi “pompierii” la intervenţie. Ministrul de externe rus, Alexandr Lukaşevici, atrage atenţia asupra unor eventuale schimbări de orientare ale Rusiei ca urmare a înfiinţării comandamentelor americane în România şi, trebuie să recunoaştem, o face foarte diplomat şi decent:

“În lipsa clarificărilor privind «efectivele substanţiale de luptă» şi dacă Guvernul României consideră că este posibilă suplimentarea prezenţei unităţilor NATO pe teritoriul său, inclusiv prin crearea unei forţe atât de puternice, trebuie să fiţi conştienţi de responsabilitatea şi consecinţele unui astfel de pas”

La această declaraţie, premierul României a considerat necesar să răspundă printr-o postare pe Twitter, probabil deoarece Facebook-ul este amanetat de Iohannis, fapt ce ne arată gradul de responsabilitate al celui ce conduce guvernul: “guvernul este foarte conştient că deciziile sale sunt cele mai bune pentru România şi parteneri”.

Să fiu sincer eu nu am aceeaşi părere dar oricum nu contează, soarta ţării o stabilesc alţii, nu eu, nici măcar cel care se numeşte premierul României.

Ale cui interese ?

Ştiţi  ce este culmea? Culmea este că liderii Germaniei, ai Italiei, ai Franţei, ai Ucrainei şi chiar Obama, discută şi negociază cu Putin, deşi se află la mii de km depărtare de Rusia şi nu pot fi atacaţi direct sau ocupaţi cu trupe, dar liderii României nu numai că nu vor să discute cu Putin, dar îl mai şi întărâtă, ca şi cum ei ar avea imunitate la loviturile sau măsurile ruseşti, fie ele militare, economice, financiare, sau de orice altă natură. Cum se numeşte asta, inconştienţă sau trădare a intereselor ţării? Cine le-a băgat în cap păpuşilor care se cred mari oameni de stat  români că trebuie să facă tot ce este posibil pentru a-l convinge pe Putin că România îi este ostilă?

Scopul oricărui stat este să aibă linişte şi pace în interiorul graniţelor şi la graniţe. Numai noi, de când partenerul strategic a decis cine trebuie să conducă Ucraina, punem gaz peste foc, cerem sancţiuni peste sancţiuni împotriva vecinilor, desfăşurăm exerciţii “planificate” în zone de interes strategic pentru vecini, ne facem că nu vedem încotro ne îndreptăm şi efectiv muşamalizăm şi acoperim mişcările anţinaţionale şi antistatale ale unor partide şi grupări iredentiste în interiorul graniţelor de parcă interesul nostru ar fi să ne desfiinţăm, nu să supravieţuim.

De la Cotroceni la Deveselu, nici nu apuci să clipeşti şi a trecut racheta. 

Ne vedem la un Ras Putin!

Luluto , numai Colduță să nu fii

Eroarea care pune sub semnul întrebării credibilitatea Laurei Codruța Kovesi

Într-un maraton al interviurilor (trei într-o singură zi), doamna Laura Codruța Kovesi a mărturisit, printre altele, că nu a acceptat șefia DNA ca să fie urâtă sau iubită ci ca să își facă treaba bine. A fost întrebată, apoi, prin ce își măsoară performanța profesională atunci când se arată atât de sigură că drumul pe care merge e bun. Primul indicator pe care l-a numit răspunzând la această întrebare a fost „încrederea populației”, reflectată prin sondaje. 

Mi se pare că acest răspuns reprezintă o eroare, care pune sub semnul întrebării credibilitatea doamnei Kovesi. El poate constitui un excelent punct de plecare pentru o analiză punctuală asupra atenției pe care DNA o acordă impactului social, ca să nu spun teatralității acțiunilor sale.

Trebuie să recunoaștem de la început că doamna Kovesi a ales să profite conjunctural, dintr-un soi de cochetărie îndeobște reprimată, de bonusul de imagine al preferințelor publice din acest moment. „Este poporul de acord, în proporție de 75%, cu acțiunile DNA din ultima perioadă? Da! Iată confirmarea că ceea ce se face e bine. Iată imboldul de a se continua pe aceeași linie”.

Hmm! Discutabil! Să argumentăm!

Justiția adevărată nu trebuie construită pe criterii plebiscitare. Altfel riscăm să-l protejăm, gregar, etern, pe Baraba, sacrificându-l, la nesfârșit, pe Isus.

Invocarea de către doamna Kovesi, în susținerea agresivității fără precedent a instituției sale, a sondajelor de opinie favorabile, mi se pare o eroare de natură a înstăpâni un precedent periculos.

La revoluție, mai treacă – meargă! Ceaușescu a fost condamnat și executat sumar, cu nesocotirea regulilor și procedurilor, tocmai pentru că vuia țara de dorința unei astfel de „reparații”. Așa-i la revoluție. Pentru scurt timp se abolesc legi și instituții, pentru a permite suflului popular să evacueze acumulările de revoltă, să depresurizeze țara.

Acum însă nu este cazul. Poporul încă are răbdare. Doamna Kovesi nu trebuie să se ascundă în spatele unor procente ieșite din vintre. Din ficați, din fiere, din idiosincrazii.

Să recunoaștem: când vine vorba de „să moară capra vecinului”, românii sunt neîntrecuți în a jubila. Dacă mâine s-ar supune unui referendum măsura naționalizării tuturor averilor de peste 10 milioane de euro, fără niciun fel de verificare sau restricție, sufragiul ar fi dat de românul statistic cu procente mai mari chiar decât a primit propunerea limitării numărului de parlamentari la 300. Așa suntem noi malformați genetic: prezentăm anomalia de a înregistra cu + pentru noi tot ceea ce se întâmplă cu – altora. De-aici susținerea masivă în sondaje a incredibilului val de arestări declanșat de DNA. De-aici procentele favorabile cu care se împăunează și autovalidează doamna Kovesi.

Dar, pe lângă faptul că, împinsă de oportunism, doamna Kovesi invocă azi, în sprijinul unor demersuri de justiție care ar trebui să fie foarte profesionalizate și autarhice, criteriul popularității lor în rândul „maselor populare”, dânsa mai păcătuiește și prin inconsecvență: la referendumul din 2012 pentru suspendarea lui Traian Băsescu, procurorii din subordine nu au probat deloc respectul pe care șefa lor îl declară astăzi procentelor. Deși peste 70% dintre români au votat lepădarea de Băsescu, batalioanele DNA de justițiabili cu cătușe la cingătoare s-au năpustit asupra amărâților de la sate să-i verifice la buna-credință cu biblia pe capota dubei.

Își mai amintește, cumva, doamna Kovesi, câtă impopularitate și-a atras, conform sondajelor vremii, prin acele agresiuni antipopulare declanșate la ordin politic? Și dacă își amintește, să ne spună: nu cumva, aplicând același raționament cu care încearcă să ne îmbrobodească acum, că dacă ai de partea ta simpatia sondajelor înseamnă că faci bine, am putea deduce și că atunci, având antipatia sondajelor, a făcut rău? Nu am auzit-o pe doamna Kovesi să recunoască vreodată acea eroare. Pentru că dânsa, în general, nu recunoaște erori decât la alții.

Dacă Laura Codruța Kovesi își măsoară cu adevărat performanțele profesionale prin procentele de popularitate din sondaje, atunci ar trebui să vedem cât de curând chelia lui Traian Băsescu reflectându-se în nichelul cătușelor aplicate de procurorii DNA. Pentru că, până la urmă, judecata în fața poporului a DNA, proba de bună – credință sau rea – credință, de dreptate până la capăt sau dreptate de operetă, în asta va consta: în modul în care va fi tratat de instituțiile de forță Traian Băsescu. Orice exonerare de pedeapsă a fostului președinte, prin orice scuză sau orice tertip, va compromite total realizările de până acum ale acestor instituții pe frontul luptei anticorupție, va prăbuși încrederea populației în ele. Dimpotrivă, prinderea lui Traian Băsescu în malaxorul sistemului guantanamic pe care însuși, din spirit dictatorial, l-a construit, centrifugarea din el, spre văzul opiniei publice, a tuturor mizeriilor care l-au compus și-l compun, ar declanșa extazul național.

Fără să-și dea seama, doamna Kovesi și instituția pe care o conduce se îndreaptă nu spre un triumf garantat ci spre bifurcația „totul sau nimic”. Iar macazul, odată ajunse aici, îl va constitui arestarea sau nu a lui Traian Băsescu. Nimic altceva nu va mai conta nici pentru sondaje, nici pentru popor, nici pentru istorie.

Cât despre limbajul de ieri al Laurei Codruța Kovesi pot spune doar atât: pentru mine, enervant. Enervant prin fibra lui lemnoasă, prin răceala de cyborg a supraforței din spate, dată de o alianță ce controlează totul, dar enervant și printr-o anume rigoare a propagandei de tip „inteligence”, bine pregătită de acasă.

Cred că pe Traian Băsescu această ultimă prestație a doamnei Kovesi l-a turbat de-a binelea. Nu voi intra în detalii și nuanțe acum dar voi remarca faptul că mi se pare cel mai umilitor afront pe care fostul președinte îl primește de la un fost apropiat în care, cu doar câteva luni în urmă, își punea mari speranțe.

Cum suntem dublu spionați: de SRI și de DNA

Cum suntem dublu spionați: de SRI și de DNA

În cadrul unei campanii care a debutat cu știrea că e în cărți pentru președinția Republicii, pe fondul unei dezamăgiri a Structurilor față de Imperatorul de la Cotroceni, Lulutza, pe numele de botez Codruța Kovesi, și pe statul de plată, procuror șef al DNA, s-a exprimat în două interviuri apărute în aceeași zi. Primul, dat unui blog al lui Dan Turturică, fostul partener al lui Cornel Nistorescu (atît de tare s-a temut de întrebări incomode distinsa c-a atins aberația de a da un interviu pentru blogul unui oarecare, un fel de a  tipări Codul Penal pe hîrtie de șters la fund), al doilea dat RRA. Amîndouă bune prilejuri de a se fandosi cu postura de proprietară a cătușelor din România.

E mai mult decît interesant că pe Lulutza a luat-o deja apa, e cîntată cum e din zori pînă-n seară de SRI prin ofițerii acoperiți din presă. Dacă în interviurile anterioare, mai avea din cînd în cînd momente de modestie, acum, prin cele două interviuri, distinsa s-a desfășurat în întreaga-i părere bună despre ea însăși. Ceea ce confirmă bănuiala că, în ciuda dezmințirilor de complezență, inimioara ei bate la gîndul unei suiri în copacul de la Cotroceni.

Printre cele cu care Lulutza s-a bătut cu pumnul în pieptu-i de aramă, se numără și faptul că DNA ar avea propriul sistem de interceptări:
„Realizator: În continuarea acestei întrebări, de la ascultători, ei se referă la interceptări realizate cu ajutorul SRI-ului şi, care, au stat la baza unor dosare şi, poate, acesta este motivul pentru care relaţia a fost caracterizată ca neortodoxă.
Laura Codruţa Kövesi: În primul rând, autorizaţia de interceptare a unei persoane se eliberează de către un judecător, care verifică şi, care, stabilişte dacă sunt întrunite condiţiile legale. Pot să vă zic că DNA are propriul serviciu tehnic prin care îşi poate realiza interceptările, nu în toate cazurile interceptările pe care noi le facem, le facem prin intermediul Serviciului Român de Informaţii, probabil este un element care nu se cunoaşte foarte bine în public.”

Robert Turcescu m-a sunat pentru a-mi atrage atenția asupra bizareriei. Noi, ăștia, proștii, care credem în transparența democratică, eram convinși că sistemul de interceptări cerute de procurorii DNA și obținute ușor, dat fiind că Justiția colcăie de foști ofițeri acoperiți, se află la SRI. Cu ani în urmă, a izbucnit un mare scandal, făcut în Parlament de DNA, în chestiune interceptărilor aflate în custodia SRI. Directorul de atunci, George Maior, a susținut cu hotărîre că SRI e un fel de prestator de servicii pentru DNA. Asta în condițiile în care SRI e singura instituție abilitată prin lege să aibă un asemenea sistem. Codruța Kovesi ne dezvăluie în premieră – și pe fondul unei evidente încercări de a arăta că ea e a mai tare în Binom, nu SRI-ul – că DNA are un sistem de interceptări. În aceste condiții, SRI, care deține și el un sistem de interceptări, în ce materie interceptează? În cea ținînd de siguranța națională, ni se va spune. Da, dar prin Hotăririle CSAT, și lupta împotriva corupției ține de siguranța națională. Așadar, și SRI ne interceptează sub pretextul luptei împotriva corupției. Și uite așa, suntem un popor dubul spionat:
De SRI și de DNA.

Sunteți convinși că numai SRI și DNA ne spionează?

IETE PULA , MARIOARA

Huffington Post: Creştinii trebuie să-şi ceară scuze de Paşti faţă de evrei

Aceeaşi publicaţie care scria despre pericolul extremistului de dreapta din Cluj-Napoca ca reper pentru pericolul extremist din Europa deşi în România nu există partide parlamentare extremiste, promovează acum un articol prin care se sugerează că toţi creştinii trebuie să-şi ceară scuze de Paşti faţă de evrei pentru că prin rememorarea Patimilor lui Iisus evreii sunt stigmatizaţi drept persecutori duri ai Mântuitorului.

Articolul încearcă să explice cum în mod repetat tradiţiile creştineşti, în special cele legate de Paşti, promovează stereotipuri care dăunează evreilor.

“Interpretăm greşit învăţămintele din parabolele lui Iisus drept povestiri anti-evreieşti ignorând faptul că acele poveşti au fost destinate strict pentru un public evreiesc”, se mai arată în articol.

NapocaNews

Un cârlan prea repede „trecut”…

Am putea spune, simplu: „Un derbedeu!”. Și ar trebui să închidem televizorul. Treaba e că „derbedeul” ăsta era cât pe ce să ajungă președintele țării. Funcție în care e clar că nu s-ar fi limitat doar la țățismele lui de prostonac (ăsta prostonac, tovarășe Iliescu!). Și atunci să fii văzut expozeu de baron! Că, dacă PSD-ul are cu adevărat o supărare, nu e nicidecum aceea că nu a ajuns Victor Viorel președinte, ci faptul că nu a capitalizat un baronaș în funcția supremă!

Și nu trebuie să ne imaginăm că nesimțirile lui Victor sunt frustări de cârlan ratat! Nicidecum, căci, și mai agârț, era la fel de derbedeu. Dar fiind mai tânăr, părea doar un rebel. De acum, însă, maturizarea lui întârziată se transformă într-o urâțenie („political corect”!) răvășitoare. Iar replicile de țopârlan încep să-i contureze meschinăria, nesimțirea și grobianismul sec. Iar singura lui evoluție este în propria-i urâțenie, dintr-un cârlan derbedeu transformându-se într-un mitocan îmbătrânit prea devreme, care confundă „reșaparea” de la Consiliul Național al PSD-ului cu votul a milioane de români.

Și devine atât de incert viitorul! Unul în care acest plagiator rămâne cocoțat în fotoliul de la Palatul Victoria. Unul în care, derbedeu politic fiind, începe să-l sfideze și pe actualul șef al statului. Unul în care își va găsi, cât de curând, următoarea victimă pentru epatarea misoginismului lui provincial, femeia de care să se ia pentru a putea dovedi, în singurul fel posibil!, că este BĂRBAT în stat! O „Robertă” sau o „Elenă” de care se va folosi pentru a se șterge la bot de mizeriile pe care le debitează când se află în preajma unei femei. Ar putea fi și o jurnalistă ori o „Fă, Pană!”, ar putea fi și o feministă prea vitroliantă din opoziția lipsită de bărbăție…

Până atunci, Victor Ponta exersează! Cu „selecția” interlocutorilor. A început cu jurnaliștii. Cărora le-a cerut de la obraz bon fiscal dacă vor să mai primească răspunsuri de la el, cel închipuit pe post de valoare supremă. Deși, pe față, solicitarea lui seamănă a prostituție, dar din aia mai stearpă, în care clientul vrea chitanța înainte pentru ceea ce crede el că poate să presteze. Dar de ce nu ne arată cârlanul megaloman bonurile fiscale de la marea adunarea națională din ziua preaslăvirii vârstei lui de cârmaci? Și apoi să mai vorbească!

Și totuși, nu ar trebui ca Parchetul să trateze „cazul” (deja patologic!) Victor Viorel prin ocaua măsurii „firii cea răzbunătoare”?! Să considere solicitarea lui Ponta posibil șantaj! Că doar e înalt funcționar și tocmai a cerut bacsis, fie și cu bon fiscal, pentru dreptul muritorilor de a-l auzi grăind?!

Apoi, dama politică „Viorela” a dat înapoi. Nu a recunoscut că a greșit, ci doar că a fost puțin supărat! Și ce tragic trebuie să fie că de prostie nu se poate scăpa printr-o ordonanță de urgență! Nu-i așa, Victor Viorel?

Oricum, e tot mai clar că ne-a trecut glonțul pe la ureche! Că dacă ieșea președinte era grav. Mai ales că un asemenea tupeu la nivel înalt nu s-a mai văzut! S-au mai văzut premieri hoți și mincinoși, dar într-o asemenea măsură de depravare, nu! Bine totuși că și-a ales cumva meseria potrivită… Căci oare ce ar fi fost să-l fi avut pe Viorel pe post de chirurg?! Că asta scotea tot din bolnav și, după ce vedea că i-a murit pacientul pe targa importată de tata-socru din China, băga repede mațele înapoi în mort și spunea că nu a fost el.

Și să fie o întâmplare că se tot fac descinderi pe la spitalele de nebuni? Nu cumva le vor închise înainte să ne dăm seama cum se cheamă de fapt tupeul de care suferă Viorela și toți ceilalți „doreli” politici între dedublările lor? Și apropo de „debăsificare”… Poate că, de fapt, a venit vremea „depontaminării”… Măcar la asta să ne folosească soluția nemțească… De o fi „nemțească” și nu apă chioară turnată din carafa Grivco!

Cezar Adonis Mihalache- Ziarul Natiunea