sâmbătă, 20 decembrie 2014

La investire – preşedintele Iohannis şi înţelesurile zilei de 16 noiembrie 2014

Ziua de astăzi ar fi trebuit sa fie apoteoza carierei unuia dintre cei mai ambiţioşi şi mai toxici politicieni ai deceniilor din urmă- totul părea să indice că ofensiva lui Victor Ponta urma să se sfârşească cu un triumf electoral. Şi totuşi, în pofida barajului mediatic şi a mitei instituţionalizate, Victor Ponta nu a învins. În locul său,un alt preşedinte va fi investit, Klaus Iohannis, un preşedinte care îşi datorează victoria unei zile pe care nu avem dreptul să nu o uităm, ziua de 16 noiembrie 2014.
Şi poate de aceea ocazia depunerii jurământului este prilejul natural şi legitim de a evoca înţelesurile acelei zile, evocând celui care va fi Preşedinte temeliile etice şi politice ale mandatului său. Căci votul din 16 noiembrie 2014 nu a fost unul negativ, iraţional şi mesianic, ci expresia, lucidă, a refuzului unui viitor şi a unei societăţi. Iar acest refuz se întemeia pe opţiunea, lucidă şi clară, în favoarea unor valori pe care românii nu mai sunt dispuşi să le negocieze. Refuzul este expresia însăşi a unei alegeri. Iar această alegere nu poate fi ignorată de Klaus Iohannis- prezenţa sa la Cotroceni este expresia acestei voinţe populare.
Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva PSD şi a acelui partid- stat care a încercat să reducă România la statutul de teritoriu arondat feudal satrapilor săi locali. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva valului de obscenitate publică care a fost pilotat de Victor Ponta şi de acoliţii săi. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva mincinoasei mândrii de a fi român, care nu era altceva decât o variantă revizuită a unui naţionalism autarhic ceauşist. Votul din 16 noiembrie a fost unul împotriva samavolniciei unei puteri care a crezut că poate dispune de libertatea unei naţiuni. Votul din 16 noiembrie a reafirmat unitatea unei comunităţi, care nu poate fi separată şi divizată. Votul din 16 noiembrie a întărit ataşamentul colectiv faţă de Occident, în contra cântecului de sirenă ruso-chinez. Votul din 16 noiembrie a însemnat validarea încrederii în egalitatea legii şi în capacitatea statului de drept de a fi pavază pe care nu mai putem abandona.
Ziua de 16 noiembrie trasează agenda politică pe care Preşedintele Iohannis este obligat să o urmeze. De la demnitatea individuală până la demnitatea unei naţiuni, trecând prin opţiunea euro- atlantică şi consolidarea statului de drept. Ca niciodată în istoria noastră modernă, un sentiment al civismului este decelabil în spaţiul public. Mandatul creionat de naţiune este precis şi imperativ.Soluţionarea chestiunii votului Diasporei este unul dintre punctele care impune urgenţă. Egalitatea în faţa legii nu se poate întemeia pe excludere şi pe umilire deliberată.
În numele acestui mandat pe care îl transmite ziua de 16 noiembrie 2014, avem datoria de a ne asuma starea de luciditate democratică. Valorile în care credem nu sunt tranzacţionabile. Viitorul nu mai poate fi închipuit sub semnul trecutului şi al compromisurilor imunde. Transparenţa guvernării este standardul care nu mai poate fi abolit. Corupţia aleşilor şi a oligarhilor este inamicul implacabil al României în care am ales să credem. Ziua de 16 noiembrie este un punct de cotitură. Datoria noastră este de a nu abdica şi de a nu renunţa- de a rămâne, până la capăt, fideli principiilor care ne îndrumă, iar nu oamenilor trecători.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu